Cine nu viseaza la fericire? Cred ca suntem de acord ca toata lumea. Sunt nenumarate polemici despre fericire, asa ca nu-mi propun sa dezbat profund subiectul. Multi spun despre fericire ca e ceva de neatins pe termen lung. Altii spun ca tine de bani sau/si de frumusete. Altii spun ca s-au impacat cu gandul ca nu vor fi niciodata fericiti, viseaza, dar traiesc de azi pe maine, fara sa stie ce e fericirea si mai ales ignorand drumurile care duc la ea.
De trei nopti am acelasi vis. E un vis frumos, placut dar care-mi da un sentiment contradictoriu, frustrant atunci cand ma trezesc. Sunt locuri in care nu voi putea ajunge niciodata. Datorita multor factori, fizici, morali, financiari poate. Ma bucura visul, dar traiesc cu picioarele pe pamant. Cand ma trezesc, nu continui sa traiesc in vis.
Fericirea e o stare a spiritului, profunda, de lunga durata care n-are legatura cu banii, nici cu alte lucruri materiale, nici cu frumusetea, nici cu cine mai stie ce chestiuni deosebite de care ne agatam cu inversunare pe pamantul asta. Fericirea e o stare legata exclusiv de relatia pe verticala cu Dumnezeu. Datorita acestei relatii exista bunatatea, frumusetea interioara, care de cele mai multe ori se vede si in afara, daruirea. Datorita acestei relatii, fericirea e de lunga durata, indiferent daca avem ce pune pe masa sau nu, indiferent daca avem o camasa sau nu, indiferent daca avem o casa… Nu euforia data de indragosteala se numeste fericire! NU, in nici un caz. Foarte multi confunda acea stare cu fericirea. Se inseala singuri.
Enorm de multi cauta fericirea in locuri total nepotrivite. Unii incearca sa castige foarte multi bani, altii o cauta in relatii, altii pe podiumurile de moda, unii in cazinouri, altii in bautura sau droguri. Fericirea nu-i acolo! Putem renunta la visul de fiecare noapte pentru trairea autentica. E simplu!
” Fericirea nu-i acolo!” … da’, mai exact… unde zici ca e ?
De: Vorbesc singur ... pe februarie 26, 2008
la 7:52 am
fericirea e, de fapt, o desfăşurare perpetuă a vieţii. nu e un obiectiv static, e însăşi lupta pentru atingerea ei, în condiţiile întrezăririi unui final pozitiv. mă simt fericit atunci când reuşesc să intuiesc acel ţel unic, atunci când evenimentele din jurul meu îmi alimentează optimismul… sunt fericit când cred!
De: blackmetal pe februarie 26, 2008
la 8:52 am
nu stiu cum vad altii chestia aceasta cu fericirea dar, pentru mine, ea consta in optimism si in impacarea cu sine… cum spunea atat de frumos cineva, sa te poti zari frumos in oglinda propriei tale constiinte.
e simplu sa fii fericit. trebuie doar sa ti-o doresti.
De: angel pe februarie 26, 2008
la 11:59 am
…apropo de clasa a 3-a…
Fericirea e atunci cand iti doresti ceva foarte mult si obtii. Orice.
De: Vorbesc singur ... pe februarie 26, 2008
la 12:06 pm
@angel: corect, e simplu! doar sa stii care e drumul.
@metal: si tu ai dreptate. cu toate ca eu vad putin altfel lucrurile in sensul ca fericirea e foarte tangibila. Nu confunda fericirea cu lupta pentru ea. De fapt nici n-ar trebui sa existe o lupta.
@vb singur: ala seamana mai mult cu orgoliu decat cu fericirea
De: Cine vorbeste? pe februarie 26, 2008
la 12:07 pm
@Cine vorbeste: cred ca nu poti sti daca ai ales drumul corect si daca te poti declara un om fericit decat la batranete, cand depeni amintirile tineretii la gura sobei (sau pe langa un calorifer, fiecare cu ce are). dar, dupa cum se prevede viitorul… cine stie cati vor mai ajunge la batranete si mai ales, cati vor mai beneficia de o soba sau de un calorifer.:))
De: angel pe februarie 26, 2008
la 6:25 pm
fericirea e o stare de spirit, doar ca-ti trebuie un minimum de elemente reale sau mai putin reale pe care s-o cladesti.
De: Melina pe februarie 26, 2008
la 8:33 pm